Leacuri şi reţete pentru diferite afecţiuni, adunate din popor, remedii la îndemână pe căi absolut naturale.

Rostopască

(darul cerului)

Rostopasca este recomandată în terapia naturistă pentru afecţiuni hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive. Extern, are acţiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală.

Tinctură de Rostopască. Se pun 15 linguri de pulbere de rostopască într-un borcan, şi se toarnă 400 ml de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide ermetic şi se lasă 14 zile la macerat. Se strecoară şi tinctura obţinută se pune în sticluţe mici.

  Cura cu boabe de ienupăr

Cura cu boabe de ienupăr ingerate ca atare este excelentă pentru prevenţia şi combaterea durerilor de articulaţii. Se recomandă mai multe cure de-a lungul anului, cu pauze de o lună între ele. Boabele de ienupăr conţin substanţe cu acţiune antiinflamatoare, vitamina C, vitamine din complexul B, precum şi fier şi crom.

Cura începe cu 4 boabe de ienupăr pe zi, pe stomacul gol, mestecându-se încet. Se creşte doza cu câte o boabă în fiecare zi, până se ajunge la 15 boabe/zi.

Apoi cura se ţine în sens descrescător, de la 15 până la 4 boabe/zi. Pe parcursul curei, se recomandă evitarea consumului de carne, prăjeli, alimente bogate în aditivi.

Şi compresele cu bitter suedez sau cu oţet de mere diluat sunt foarte eficiente în artralgii(durere în articulații). 

  Macerat din rădăcini de ţelină şi seminţe de ovăz 

Preparare: Rădăcinile de ţelină, se curăță (cantitatea lor trebuie să ocupe o treime dintr-un borcan), se spală cu apă rece, se taie în felii mici, după care dau prin maşina de tocat şi se introduc într-un borcan. În alt borcan, de aceeaşi capacitate, se pun seminţe de ovăz nedecortitate – cantitatea lor trebuie să ocupe o treime din vas – iar peste ele se toarnă apă rece până se umple borcanul. Se amestecă cu o lingură de lemn. Seminţele de ovăz se dau prin maşina de măcinat cafea, însă prin rotirea rotorului doar de 2-3 ori, pentru a nu se transforma  în făină. Atât rădăcinile de ţelină, cât şi seminţele de ovăz se lasă la macerat fix 24 de ore. După acest timp, fiecare macerat se strecoară separat (prin tifon), apoi se amestecă în părţi egale. Maceratul se consumă pe parcursul a 2 zile, după care se prepară cantităţi noi. Se consumă 1-1,5 litri de macerat pe zi. Tratamentul se repetă de mai multe ori în decursul unui an, cu pauze de 1-2 luni.

Remedii pentru următoarele afecţiuni oboseală, surmenaj; frigiditate, impotenţă; digestie deficitară; inapetenţă; insuficiență suprarenală; colici renale; reumatism; gută; litiază renală şi vezicală; afecţiuni pulmonare, hepatice, splenice; demineralizare; diabet; obezitate; insomnie; sterilitate; insuficiență tiroidiană; astenie fizică şi nervoasă; circulaţia proastă a sângelui; detoxifiere; regenerare sanguină; gripe; răceli; bronşite; eliminarea gazelor intestinale; drenarea bilei; hipertensiune; normalizarea ciclului menstrual; eliminarea viermilor intestinali; hidropizie; retenţie urinară; ulcer gastric; afecţiuni cardiace.

  Păpădia şi proprietăţile ei 

Păpădia este o plantă în aparenţă banală, dar care are nişte efecte detoxifiante cu totul excepţionale. Aceasta deoarece acum, primăvara devreme, păpădia conţine în frunzele şi în tulpina sa substanţe amare, enzime şi fitohormoni care fac adevărate minuni pentru ficatul obosit şi încărcat de toxine.

Timp de 14 zile, se vor consuma câte zece frunze proaspete de păpădie, de două-trei ori pe zi, cu 10 minute înaintea meselor principale. Recoltarea frunzelor se face în aceeaşi zi sau cu maximum două zile înainte de a fi consumate, de la plante care încă nu au înflorit, pentru a conţine colină (un principiu activ cu proprietăţi drenoare şi tonice hepatice foarte puternice) în cantităţi maxime.

Se recomandă şi folosirea tijelor florale de păpădie în locul frunzelor , singurul inconvenient fiind că aceste tije se procură greu, culegându-se în intervalul de timp de dinaintea înfloririi plantei, care este de obicei foarte scurt. (3-4 zile).

Această cură are darul de a relansa activitatea ficatului, de a stimula puternic regenerearea celulelor hepatice şi de a favoriza eliminarea toxinelor din acest organ extrem de important. Mai mult, frunzele proaspete de păpădie stimulează secreţia de bilă, favorizând evacuarea acesteia.

Printre afecţiuni ,care pot fi tratate cu ajutorul păpădiei, se află: dischinezia biliară, dispepsia, hepatitele de toate felurile, icterul sau indigestia…

   Untul pământului 

Untul pământului este o plantă cu o tulpină ierboasă, care se agaţă de pietre şi de alte plante, i se mai spune şi „viţă neagră”.  Toamna, are fructe de culoare roşie. Partea cea mai importantă este rădăcina. Aceasta măsoară cam jumătate de metru sub pământ şi are o consistenţă untoasă .Această plantă conţine remedii vechi în medicina populară. Untul pământului se utilizează numai pe suprafaţa pielii, iar datorită proprietăţilor sale antiinflamatorii, are cele mai bune rezultate în tratarea şi ameliorarea durerilor provocate de reumatism.

Modul de folosire: se rad rădăcinile şi se pun într-o sticlă, în care se adaugă apoi ţuică de 30-40 de grade sau alcool triplu rafinat, cât să le acopere şi să formeze o peliculă de 1-2 centimetri deasupra. Se inchide sticla si se lasa la macerat vreme de 6 zile, timp in care recipientul se scutura de 3-4 ori pe zi, pentru o mai bună extracţie a principiilor active. In final, se filtrează preparatul, iar cu soluţia obţinută se freacă  zonele dureroase, de 2-3 ori pe zi.